Gata! A venit și mult-așteptata zăpadă. A fost frumos o noapte și apoi dimineața, când a trebuit să ies la muncă mi-a trecut dragostea de iarnă. Nici nu trebuie să vă spun, știți cum arată orice oraș din România după prima zăpadă. Oricum, acum că am trecut de prima zăpadă și mi-am făcut toate damblalele, nu mai îmi place iarna. 
În primul rând e frig. Da, știu, și apa-i udă. Problema mea cu frigul este că am toată ziua fața roșie, în ciuda machiajului pe care îl port. În plus, scot mult abur, deci ochelarii mei sunt mereu aburiți. În fiecare iarnă mă gândesc să îmi cumpăr ștegătoare pentru ochelari și tot în fiecare iarnă nu o fac.
De asemenea, nimic nu e drăguț iarna, orice v-ar spune instagramul. Hainele de iarnă nu te fac sub nicio formă să arăți bine. Sunt mari, multe și de obicei nu au nicio formă. Ceea ce înseamnă că iarna îți sacrifici cel mai des sănătatea ca să arăți bine. Da, baba suferă la frumusețe, dar nu suferă de gripă. Și haidem să fim serioși cine e simpatic atunci când îți suflă nasul. Iar a doua oară când îți suni prietenul spunându-i că ești fierbinte, iar el descoperă că e din cauza gripei, nu mai e haios.
Și dacă nu ai gripă transpiri mai ceva ca vara, numai că acum ai 100 de straturi de haine. Dacă ai mașină dai la lopată, în interesul comunității desigur. Iar dacă nu ai mașină stai ca sardeaua în mijloacele de transport în comun contemplând zilele călduroase de vară când lumea încă nu a început să miroasă.
Nu v-am convins. Ok. Haideți să vorbim de suprafețele care deodată se transformă în cel mai mare dușman al nostru. Trotuarul cu care vă împrieteniserăți și căruia îi învățaserăți găurile, acum are o nouă calitate: e alunecos. Pe de o parte trebuie să le mulțumim autorităților locale care nu dau cu sare pe trotuare sau au avut ideea genială de apune gresie pe trotuar. 
Și pentru că vorbesc de mers, nu am cum să omit încălțămintea. A fiecare început de iarnă îmi cumpăr cizme și ghete care mai de care mai drăguțe și colorate pe care le port numai atunci când merg cu mașina, pentru că să porți cizme cu toc cui în mijlocul iernii este sinucidere curată. Ori a noastră, ori a lor, a cizmelor, mă refer. Pentru că dacă intri în zăpadă cu ele le nenorocești. Dacă sunt din piele intră sarea în ele, iar dacă sunt din piele întoarsă le pătăm. Nu mai vorbesc de încălțămintea din material textil, pentru că a purta așa ceva pe troienele mioritice înseamnă gripă sau urgențe și ele bune de aruncat la gunoi.
Singura parte bună a iernii este că te poți băga în pat și să îți încălzești picioarele de persoana iubită. E mai nașpa pentru cel cald din relație, pentru că el o va păți de fiecare dată. Deci partea de încălzire este cea mai plăcută. Orice fel de încălzire. Chestia asta de altfel, au descoperit-o străbunii noștri, deoarece majoritatea copiilor sunt concepuți iarna.
Desigur și jocurile de iarnă ar trebui menționate. O bulgăreală pe an trebuie trecută în calendar. La fel și construirea unui om de zăpadă, eventual în grup cu ceva alcool la bord.
Dar toate astea merg doar o dată. În rest e mocirla care ne împiedică alergătura de colo colo.
